Cercul Militar Național este o marcantă clădire din București, destinată să adăpostească instituția centrală de cultură a Armatei române, având funcții variate precum cele culturale, educative, artistice și recreativ-distractive. De asemenea, instituția îndeplinește un rol crucial în reprezentarea, protocolul și gestionarea imaginii Armatei Române.
Proiectul de construcție a Cercului Militar Național a debutat în anul 1911, deși terenul pe care urma să se înalțe clădirea fusese deja cedat de către Ministerul Domeniilor încă din 1898. Pe această bucată de teren mlăținos se aflase anterior Mănăstirea Sărindar.
Arhitecții responsabili de conceperea proiectului Cercului Militar au fost Dimitrie Maimarolu, V. Ștefănescu și E. Doneaud. Această impresionantă clădire servește drept sediu pentru Cercul militar al ofițerilor din garnizoana București, instituție înființată la data de 15 decembrie 1876.
Fondurile necesare ridicării Cercului Militar au fost colectate din donații, subscripții și cotizații ale ofițerilor, reprezentând aproximativ 80% din total. De asemenea, au fost utilizate și împrumuturi rambursabile și subvenții de stat pentru a completa finanțarea acestui important proiect arhitectural.